Diferența dintre prețul din fermă și cel de la raft nu poate fi evaluată fără date comparabile, deși crescătorii reclamă că primesc aproximativ un leu pentru un litru de lapte, în timp ce consumatorii plătesc cel puțin 12 lei în magazine, relatează Realitatea.NET. Sursa nu precizează însă tipul produsului vândut la raft, conținutul de grăsime, ambalajul, piața, data observației sau dacă valorile includ taxe și costuri comerciale.
Un crescător din Harghita, Costel Bondre, afirmă că veniturile obținute din lapte nu mai țin pasul cu cheltuielile pentru hrana animalelor, combustibil, medicamente și întreținerea fermei. În aceste condiții, fermele mici riscă să își reducă efectivele sau să renunțe la activitate atunci când prețul primit nu acoperă costurile curente.
Problema este amplificată de puterea redusă de negociere a exploatațiilor mici. Fermele cu volume limitate, fără capacități proprii de răcire, procesare sau vânzare directă depind într-o măsură mai mare de condițiile oferite de colectori și procesatori.
Un leu în fermă și 12 lei la raft nu reprezintă același produs
Comparația directă dintre laptele crud plecat din fermă și laptele ambalat din magazin poate induce în eroare. Între cele două etape intervin colectarea, răcirea, testarea, standardizarea, pasteurizarea sau tratamentul la temperatură foarte înaltă, ambalarea, transportul, depozitarea și comercializarea.
Prețul final poate include și pierderi tehnologice, costuri cu energia, personalul, ambalajele, distribuția, taxele și adaosurile aplicate pe lanț. Aceste elemente nu explică automat orice diferență de preț, dar trebuie cunoscute înainte de a calcula partea care revine fiecărui participant.
Pentru o comparație relevantă ar fi necesare cel puțin următoarele date:
- prețul efectiv plătit fermei, în lei pe litru;
- calitatea și compoziția laptelui crud;
- eventualele bonusuri sau penalizări contractuale;
- costul colectării și al transportului;
- tipul laptelui vândut în magazin;
- volumul și materialul ambalajului;
- prețul fără taxe și prețul final;
- marjele procesatorului, distribuitorului și comerciantului;
- data și zona în care au fost observate valorile.
În lipsa acestor informații, nu se poate afirma că diferența de 11 lei reprezintă profitul procesatorului sau al comerciantului.
Prețul laptelui crud este deja sub presiune
Datele prezentate recent de agronet.ro arată că prețul mediu al laptelui crud la poarta fermei din România era, în aprilie 2026, cu 5,2% mai mic decât în martie și cu 10,5% sub nivelul din aprilie 2025. În aceeași perioadă, cantitatea colectată în România a scăzut cu aproximativ 13% față de primele patru luni din anul precedent.
Reducerea simultană a prețului și a volumului livrat comprimă veniturile fermelor, în timp ce cheltuielile cu furajele, energia, sănătatea animalelor și răcirea laptelui rămân ridicate. Contextul pieței este explicat în analiza agronet.ro despre ieftinirea laptelui la poarta fermei și presiunea asupra marjelor.
Chiar și atunci când oferta europeană crește, avantajul nu ajunge automat la ferme. O cantitate mai mare disponibilă poate coborî prețul materiei prime, fără ca energia, ambalajele și transportul să se ieftinească în aceeași măsură.
Vânzarea directă poate păstra mai multă valoare în fermă
Pentru unele exploatații mici, procesarea și vânzarea directă pot reduce dependența de colectori și pot păstra o parte mai mare din valoarea produsului în fermă. Modelul presupune însă autorizare, echipamente, timp, transport și o bază stabilă de clienți.
O familie din Șoimeni, județul Cluj, vinde direct lapte de capră și produse procesate către consumatori din Cluj-Napoca. Prețurile anunțate de fermă sunt de 12 lei pe litru pentru laptele de capră, 18 lei pe litru pentru chefir și 70 de lei pe kilogram pentru telemea. Exemplul, prezentat de agronet.ro în materialul despre mica fermă de capre care livrează direct consumatorilor, arată diferența dintre vânzarea materiei prime și comercializarea unui produs livrat direct.
Această soluție nu poate fi aplicată uniform. Fermele cu efective mari au nevoie de debușee capabile să preia zilnic volume importante, iar procesarea proprie implică investiții și obligații sanitare care pot depăși posibilitățile unei exploatații mici.
Contractele și transparența prețului devin decisive
Riscul de închidere nu depinde numai de prețul nominal al laptelui. Contează costul obținerii unui litru, productivitatea animalelor, dimensiunea efectivului, calitatea furajelor, accesul la pășune și condițiile contractuale cu procesatorul.
Pentru fermieri, contractele care stabilesc criteriile de calitate, formulele de preț, termenele de plată și modul de aplicare a penalizărilor pot reduce o parte din incertitudine. Cooperativele și grupurile de producători pot crește puterea de negociere, dar rezultatul depinde de volumele reunite, disciplina livrărilor și capacitatea de a obține contracte stabile.
Afirmația că laptele pleacă din fermă cu un leu și ajunge la consumator cu 12 lei semnalează o problemă reală de venit în exploatații, dar nu este suficientă pentru a descrie împărțirea valorii pe lanț. Pentru identificarea dezechilibrelor sunt necesare date separate pentru fermă, colectare, procesare, distribuție și retail.
