În acest articol
Tone de pepeni și legume rămân pe câmp în Dolj chiar într-un an în care producția este bună, iar calitatea fructelor este apreciată de cumpărători și cultivatori. În comuna Călărași, fermieri au renunțat să mai recolteze pepeni, vinete și alte legume deoarece costul culesului și al transportului poate depăși încasarea din vânzare, potrivit TVR Info. Paradoxul sezonului 2026 este că pepenii sunt deosebit de gustoși: producătorii îi descriu ca bine copți, dulci și zemoși, însă gustul bun nu rezolvă problema valorificării.
Situația nu a apărut în august. AGRONET.ro urmărește de la începutul verii dezechilibrul dintre producția foarte mare din bazinul Dăbuleni–Călărași și capacitatea pieței de a o prelua. La sfârșitul lunii iulie, producția ajunsese în unele ferme până la 70 de tone de pepeni la hectar, iar prețul coborâse sub 0,50 lei/kg.
Pepenii sunt buni. Problema este că nu mai merită culeși
Pentru consumator, imaginea pare greu de explicat: fructe coapte, dulci și gata de consum sunt lăsate pe câmp. Pentru fermier, calculul este însă economic.
Un pepene care nu a fost recoltat încă nu generează numai costul deja făcut cu terenul, sămânța, irigația și tratamentele. Ca să devină marfă, trebuie cules, manipulat, încărcat și transportat. Dacă prețul oferit la fermă nu acoperă aceste operațiuni, fiecare tonă recoltată poate adăuga o pierdere nouă peste investiția deja făcută.
În iulie, AGRONET.ro relata că lubenițele din Dăbuleni erau cumpărate cu aproximativ 40–50 de bani/kg, deși o parte importantă a mărfii ajungea inclusiv în Polonia și Ucraina. Fermierii aveau însă un spațiu redus de negociere deoarece pepenii maturi trebuie valorificați repede.
La numai 0,50 lei/kg, o tonă de pepeni înseamnă o încasare brută de 500 de lei, înainte de costurile recoltării, încărcării și transportului. La 0,40 lei/kg, suma scade la 400 de lei. De aici rezultă situația aparent absurdă în care marfa există și este bună, dar culesul nu mai este rentabil.
În București, același pepene ajungea la 3–5 lei/kg
Diferența dintre fermă și piața de consum a fost vizibilă încă din prima parte a sezonului. AGRONET.ro relata în 12 iulie că pepenii de Dăbuleni se vindeau în Piața Obor cu 3–5 lei/kg, în funcție de soi, calibru și calitate.
Comparația nu trebuie interpretată ca și cum întreaga diferență ar fi profitul comerciantului. Între fermă și tarabă apar costuri cu transportul, manipularea, sortarea, pierderile, taxele și riscul comercial. Totuși, diferența arată cât de puțină putere de negociere poate avea producătorul atunci când trebuie să vândă imediat o marfă perisabilă.
Etapa pieței | Reper observat în sezonul 2026 |
|---|---|
Preț la producător, în perioadele de ofertă mare | circa 0,40–0,50 lei/kg |
Preț observat în Piața Obor la începutul sezonului | circa 3–5 lei/kg |
Producție raportată în unele ferme | până la 70 t/ha |
Valorile provin din momente diferite ale sezonului și nu reprezintă o marjă comercială calculată între aceleași loturi de marfă.
Asocierea a făcut deja diferența între vânzare și abandon
Unul dintre cele mai importante semnale ale sezonului a apărut tot în zona Dăbuleni–Călărași. AGRONET.ro relata la sfârșitul lunii iulie că membrii unei cooperative, aproximativ 40 de producători, au beneficiat de prioritate la preluarea pepenilor, în timp ce fermieri fără canale stabile de vânzare au rămas cu producția pe câmp.
Avantajul cooperativei nu este doar negocierea unui preț. O structură comună poate corela suprafețele cultivate cu cererea estimată, poate programa recoltarea, forma loturi uniforme și negocia transporturi suficient de mari pentru retail sau export.
Sezonul 2026 arată astfel că problema Dăbuleniului nu este lipsa capacității de producție. Din contră, fermierii au demonstrat că pot produce mult și, anul acesta, pepeni foarte buni la gust. Veriga slabă rămâne organizarea dintre câmp și consumator.
Criza se extinde acum și la vinete, ardei și roșii
În august, aceeași problemă începe să fie vizibilă și la legume. TVR prezintă cazul unor producători din Călărași care nu mai recoltează vinetele rămase, chiar dacă o parte dintre fructe sunt încă bune.
Temperaturile ridicate reduc timpul disponibil pentru valorificare. Roșiile, ardeii și vinetele nu pot aștepta săptămâni până apare un cumpărător. Odată ajunse la maturitate, ele trebuie culese și trimise rapid spre piață, depozit sau procesare.
Aceasta transformă o producție mare într-o cursă contra cronometru. Fără cumpărător stabil, frig, sortare și transport, surplusul nu este o rezervă economică, ci o marfă care își pierde valoarea de la o zi la alta.
Procesarea nu poate fi inventată când recolta este deja coaptă
O soluție frecvent invocată este procesarea: suc, pastă, conserve sau alte produse. Dar fabricile nu pot absorbi peste noapte sute sau mii de tone apărute simultan.
Pentru ca procesarea să devină o plasă de siguranță reală, contractele trebuie pregătite înainte de recoltă, cu volume, standarde de calitate, calendar de livrare și prețuri negociate. Același lucru este valabil pentru export și pentru contractele cu marile magazine.
Experiența din Dolj arată că investițiile în irigații și tehnologie de producție trebuie însoțite de investiții și organizare în colectare, sortare, răcire, procesare și vânzare. Altfel, fermierul poate obține o producție excelentă și poate pierde economic tocmai pentru că recolta este prea mare într-un interval prea scurt.
Sezonul 2026 lasă astfel o concluzie neobișnuită în bazinul Dăbuleni–Călărași: pepenii sunt mulți, bine copți și deosebit de gustoși, dar pentru o parte dintre ferme problema nu mai este cum să-i producă, ci cum să-i transforme în marfă vândută înainte să rămână pe câmp.
