În acest articol
În Serbia, grâul acoperă costurile abia de la producții de peste 7 tone la hectar, în condițiile în care prețul de valorificare a rămas aproape de nivelul din 2011, iar motorina și principalele îngrășăminte s-au scumpit puternic, relatează Agrointeligența. Situația arată că o recoltă mare nu garantează profitul atunci când venitul obținut pe tonă nu ține pasul cu cheltuielile fermei.
Serbia ar urma să recolteze aproximativ 3,5 milioane de tone de grâu în 2026, de pe circa 630.000 de hectare. Randamentul mediu este estimat la 5,5 tone la hectar, iar disponibilul pentru export ar putea ajunge la 1,8–2 milioane de tone.
La acest randament mediu, fermele sârbe s-ar situa însă sub pragul de rentabilitate indicat de estimările din piață. Datele prezentate nu includ un deviz complet al costului pe hectar și nici metodologia utilizată pentru stabilirea pragului de 7 tone, astfel că valoarea trebuie tratată ca estimare sectorială, nu ca reper universal pentru fiecare exploatație.
Prețul grâului a rămas sub 200 de euro pe tonă
Grâul se tranzacționează în Serbia la 195–200 de euro pe tonă, față de aproximativ 205 euro pe tonă în 2011. Diferența nominală este redusă, însă mai multe cheltuieli importante pentru ferme sunt prezentate la niveluri de peste două ori mai mari decât în urmă cu 15 ani.
Element | Nivel în 2011 | Nivel în 2026 | Evoluție indicată |
|---|---|---|---|
Grâu | 205 euro/tonă | 195–200 euro/tonă | scădere de aproximativ 2,4–4,9% |
Motorină | 1,20 euro/litru | 2 euro/litru | creștere de aproximativ 66,7% |
Îngrășământ NPK | 350 euro/tonă | 800 euro/tonă | creștere de aproximativ 128,6% |
Uree | 330 euro/tonă | 700 euro/tonă | creștere de aproximativ 112,1% |
KAN | 230 euro/tonă | 500 euro/tonă | creștere de aproximativ 117,4% |
Randamentul mediu a crescut de la aproximativ 4,2 tone la hectar în perioada 2009–2021 la 5,5 tone la hectar în 2026, un avans de aproape 31%. Creșterea productivității nu ar compensa însă scumpirea inputurilor și stagnarea prețului grâului.
La un preț de 195–200 de euro pe tonă, o producție de 5,5 tone la hectar generează un venit brut de aproximativ 1.072,5–1.100 de euro la hectar, înainte de scăderea cheltuielilor. La 7 tone la hectar, venitul brut urcă la aproximativ 1.365–1.400 de euro la hectar.
Aceste calcule nu includ subvențiile, eventualele bonificații de calitate, arenda, costurile financiare sau cheltuielile specifice fiecărei ferme. Ele arată însă cât de mult depinde rezultatul economic de producția obținută atunci când prețul pe tonă rămâne redus.
Recolta mare poate pune presiune suplimentară asupra prețului
Producția estimată la 3,5 milioane de tone depășește necesarul intern al Serbiei și creează un disponibil important pentru export. Italia rămâne principala destinație, după ce a cumpărat aproape 420.000 de tone în sezonul 2025/2026, mai mult de o treime din exporturile sârbești de grâu.
Existența unui excedent mare nu înseamnă automat că exporturile vor susține prețul primit de fermieri. Rezultatul depinde de cererea cumpărătorilor, costurile logistice, calitatea cerealelor, capacitatea de depozitare și concurența altor exportatori din regiunea Mării Negre și din Uniunea Europeană.
Problema rentabilității apare și în România. O analiză AGRONET.ro privind recoltele și costurile fermelor arată că producția cumulată de cereale și oleaginoase ar putea ajunge la 30,5 milioane de tone în 2026, dar prețurile de valorificare, dobânzile, motorina, îngrășămintele și arenda reduc marjele producătorilor.
Comparația nu permite transferarea directă în România a pragului sârbesc de 7 tone la hectar. Costurile, subvențiile, tehnologia, arenda, regimul fiscal și condițiile comerciale diferă. Pentru fiecare fermă, pragul real trebuie calculat prin împărțirea costului complet pe hectar la prețul net estimat pe tonă.
Cotația grâului din România a coborât în iulie
În România, media națională pentru grâul de panificație a fost de 180,40 euro pe tonă, respectiv 944,50 lei pe tonă, în perioada 13–19 iulie 2026. Cotația a scăzut cu 3,06% față de săptămâna precedentă, potrivit datelor analizate de AGRONET.ro.
Valoarea reprezintă o cotație săptămânală de referință a Comisiei Europene, pentru media națională și cu o condiție comercială nespecificată. Nu este o ofertă garantată pentru fiecare fermă.
În aceeași perioadă, grâul de panificație cu plecare din siloz era cotat la 167,52 euro pe tonă în Oltenia și la 175,91 euro pe tonă în Banat și Muntenia. Reperul FOB din Portul Constanța ajungea la 202,24 euro pe tonă, dar includea o altă condiție comercială, respectiv livrarea și încărcarea mărfii la bordul navei.
Diferența dintre prețul de la fermă și reperul portuar nu reprezintă automat profitul comerciantului. Transportul, condiționarea, depozitarea, pierderile, finanțarea stocului și operațiunile portuare trebuie suportate înainte ca marfa să fie încărcată.
Motorina ridică și mai mult pragul de rentabilitate
Presiunea asupra veniturilor este amplificată de costul combustibilului. La 27 iulie 2026, motorina distribuită la poarta fermelor din România era indicată la 10,11–10,35 lei pe litru, în funcție de furnizor și disponibilitate, potrivit unui articol AGRONET.ro despre aprovizionarea cu motorină.
Intervalul nu este o cotație oficială pentru întreaga piață. Prețul efectiv poate varia în funcție de cantitate, localizarea fermei, transport, termenul de plată și contractul cu distribuitorul.
Pentru cultura grâului, motorina nu influențează numai recoltarea. Combustibilul intră în costurile lucrărilor solului, semănatului, fertilizării, tratamentelor, transportului și manipulării producției. Atunci când prețul cerealelor scade, fiecare majorare a cheltuielilor ridică producția minimă necesară pentru acoperirea costurilor.
Lipsa clasificării calității limitează veniturile fermierilor sârbi
O altă problemă indicată în Serbia este absența unui sistem obligatoriu și funcțional de clasificare a grâului la punctele de recepție. În aceste condiții, mulți cumpărători ar utiliza un standard general, fără să recompenseze separat diferențele de proteină, gluten sau alți parametri de calitate.
Pentru fermier, lipsa bonificațiilor reduce avantajul economic al unei tehnologii mai costisitoare, aplicate pentru obținerea grâului superior. Dacă loturile cu parametri diferiți sunt cumpărate la prețuri apropiate, investiția în fertilizare și tratamente poate să nu fie recuperată.
Depozitarea este o altă limitare. Fără acces la spații suficiente și la finanțare garantată cu marfa stocată, fermierii pot fi obligați să vândă imediat după recoltare, când oferta este mare și puterea de negociere este redusă.
Ministerul Agriculturii din Serbia analizează subvenționarea dobânzilor pentru creditele pe termen scurt, astfel încât producătorii să poată amâna vânzarea. Materialul furnizat nu precizează însă dacă măsura a fost aprobată, bugetul disponibil, beneficiarii sau data aplicării.
Achiziția publică este discutată, dar nu a fost confirmată
O altă variantă aflată în discuție este cumpărarea de grâu de către Direcția Republicană pentru Rezerve de Mărfuri, la un preț cu cel puțin 10% peste cel al pieței. Pentru un reper de 195–200 de euro pe tonă, o primă de 10% ar însemna aproximativ 214,50–220 de euro pe tonă.
Sursa susține că o intervenție cu efect vizibil ar trebui să vizeze între 100.000 și 200.000 de tone. Nu sunt prezentate însă o decizie oficială, un volum aprobat, un buget sau condiții de participare. Măsura trebuie tratată, prin urmare, ca variantă discutată, nu ca program activ.
Situația fermierilor sârbi arată limita unei strategii bazate exclusiv pe creșterea producției. Un randament mai mare poate reduce costul fix pe tonă, dar nu rezolvă singur diferența dintre cheltuieli și preț. Pentru exploatațiile din România, reperul relevant nu este pragul de 7 tone stabilit pentru Serbia, ci propriul cost complet pe hectar și prețul net care poate fi obținut pentru calitatea și condiția de livrare negociate.
