Recoltele bune din 2026 nu garantează profit – Prețurile cerealelor rămân sub costurile fermelor

Recoltele bune nu acoperă automat costurile fermelor, iar agricultura românească rămâne vulnerabilă atunci când veniturile depind aproape exclusiv de vânzarea cerealelor și legumelor ca materii prime. Producția de cereale și oleaginoase ar putea ajunge la 30,5 milioane de tone în 2026, însă prețurile de valorificare, dobânzile, motorina, îngrășămintele și arenda reduc marjele producătorilor, potrivit unei analize publicate de Ziarul Financiar.

Prognoza de 30,5 milioane de tone, atribuită Coceral, include cerealele și plantele oleaginoase și ar reprezenta una dintre cele mai bune recolte din ultimii cinci ani. Situația nu este însă uniformă: fermieri din vestul țării, Moldova și Dobrogea raportează efectele secetei, iar în unele zone din județul Timiș producțiile de grâu și orz ar putea fi cu 10–30% sub potențialul estimat în primăvară.

Prețurile cerealelor rămân sub presiunea noii recolte

Cele mai recente cotații oficiale disponibile în Bursa agronet.ro, aferente perioadei 6–12 iulie 2026, arată diferențe importante între produse, regiuni și condiții comerciale.

Valorile sunt cotații săptămânale de referință, nu oferte ferme pentru fiecare exploatație. Prețul primit de producător depinde de calitate, cantitate, amplasarea fermei, transport, termenul de plată și presiunea locală a recoltării.

Analiza agronet.ro privind prețurile agricole de la mijlocul lunii iulie indică scăderi săptămânale pentru grâu, porumb, rapiță și floarea-soarelui. Oferta adusă de recolta nouă apasă asupra pieței interne, chiar dacă prognozele mondiale indică reducerea producției și a stocurilor.

Producția mare poate dilua costurile, dar nu garantează marja

O recoltă bună permite împărțirea unor cheltuieli fixe la un număr mai mare de tone. Avantajul dispare însă dacă prețul de vânzare coboară mai repede decât costul mediu de producție.

Fermierii intervievați au indicat mai multe cheltuieli care apasă asupra rentabilității:

• îngrășămintele pe bază de azot și fosfor;
• motorina, cumpărată în unele cazuri cu 8,99–9,10 lei pe litru;
• dobânzile și marjele bancare;
• arenda, pentru care proprietarii solicită valori mai mari;
• energia folosită pentru irigații, depozitare și uscare;
• tratamentele necesare combaterii bolilor și dăunătorilor.

Presiunea este vizibilă în special la grâu și orz, unde producătorii consultați afirmă că prețurile nu le asigură rentabilitatea. Rapița este considerată mai favorabilă în actuala structură a pieței, dar nu poate ocupa întreaga suprafață a unei ferme, deoarece rotația culturilor rămâne necesară pentru controlul bolilor, dăunătorilor și buruienilor.

Porumbul adaugă costuri pentru apă și uscare

La porumb, o producție de peste 10–12 tone la hectar poate necesita irigare, ceea ce crește consumul de apă și energie. O recoltă mare poate ajunge mai târziu la maturitate, iar intrarea combinei la o umiditate de 20–22% obligă ferma să suporte și uscarea boabelor.

Rezultatul economic depinde astfel de mai multe variabile decât producția fizică:

1. costul irigării pe hectar;
2. umiditatea porumbului la recoltare;
3. energia necesară pentru uscarea unei tone;
4. pierderile de masă în timpul uscării;
5. costurile de depozitare și finanțarea stocului;
6. prețul oferit în momentul vânzării.

O producție ridicată nu este rentabilă dacă fiecare tonă suplimentară presupune cheltuieli cu apa, energia și uscarea care depășesc venitul obținut prin vânzare.

Agricultura produce volume, dar păstrează puțină valoare

România se află pe locul al cincilea în Uniunea Europeană la producția de cereale și orez, cu o contribuție de 6,9% la volumul european din 2024, potrivit datelor Eurostat prezentate de agronet.ro.

Datele pentru 2025 arată, de asemenea, că valoarea producției agricole a ajuns la 117,7 miliarde de lei, susținută de recolte mai mari la cereale și oleaginoase. Valoarea totală a rămas însă sub nivelul din 2023, iar rezultatele mai bune nu au însemnat automat venituri mai mari pentru fiecare fermă.

Modelul bazat pe exportul cerealelor și oleaginoaselor aduce anual în România aproximativ 5 miliarde de euro, potrivit informațiilor prezentate de Ziarul Financiar. În același timp, țara importă produse alimentare cu un grad superior de procesare, inclusiv carne de porc și fructe.

Procesarea poate păstra mai multă valoare în economie prin:

• morărit și panificație;
• producția de furaje și integrarea cu zootehnia;
• obținerea uleiurilor și șroturilor;
• sortarea, ambalarea și conservarea legumelor;
• fabricarea produselor finite pentru piața internă și export.

Procesarea cere capital, contracte și piețe de desfacere

Construirea unei fabrici sau a unui depozit nu rezolvă singură problema prețului. Investiția are nevoie de materie primă constantă, capacitate suficientă, energie, personal calificat și contracte pentru vânzarea produsului finit.

Asocierea poate permite fermierilor să concentreze volume, să negocieze condiții mai bune și să utilizeze împreună depozite, linii de sortare ori unități de procesare. În legumicultură, unde produsele sunt perisabile, lipsa răcirii și procesării poate obliga producătorul să accepte rapid un preț redus pentru a evita pierderea recoltei.

România pregătește împreună cu Grupul Băncii Mondiale programul AgriConnect pentru ferme mici și procesatori. Programul ar urma să susțină capitalul de lucru, procesarea, depozitarea, ambalarea și distribuția, dar se află încă în pregătire. Nu au fost anunțate un buget pentru România, data lansării sau condițiile de acces, iar fermierii nu pot depune în prezent cereri.

Pentru exploatații, decizia imediată rămâne una comercială: calcularea costului complet pe tonă, separarea produselor după calitate, compararea ofertelor pentru aceeași condiție de livrare și evaluarea depozitării înaintea vânzării. Pe termen lung, rentabilitatea va depinde de capacitatea fermierilor de a trece de la simpla livrare a materiei prime la participarea într-un lanț care include depozitare, procesare și comercializare.

Urmărește-ne pe Google News