În acest articol
Lidl își planifică împreună cu furnizorii români viitoarele culturi de tomate, după o întâlnire organizată la jumătatea lunii iunie 2026 în depozitul logistic din Ariceștii Rahtivani. Compania afirmă, că reduce importurile de fructe și legume în vârful sezonului local și că urmărește extinderea numărului de furnizori români și a volumelor cumpărate de la aceștia.
Întâlnirea a reunit furnizorii români de tomate ai rețelei și a inclus prezentarea testelor de calitate efectuate la recepția mărfii. Producătorii au participat și la o degustare a mai multor soiuri, rezultatele urmând să fie folosite pentru alegerea tomatelor care ar putea intra în culturile planificate pentru 2027.
Compania susține că, în sezonul precedent, a comercializat tomate provenite integral din România. Comunicarea nu precizează însă durata perioadei în care oferta a fost exclusiv românească, cantitățile cumpărate, numărul furnizorilor sau ponderea acestor volume în vânzările anuale de tomate ale rețelei.
Planificarea poate reduce riscul comercial al fermierilor
Pentru producători, stabilirea din timp a soiurilor și a calendarului de livrare poate aduce mai multă predictibilitate înaintea înființării culturii. Fermierii pot adapta suprafețele, perioadele de plantare și succesiunea recoltărilor la volumele solicitate de cumpărător.
Avantajul depinde însă de condițiile comerciale negociate. Comunicarea nu oferă informații despre:
- prețurile sau formulele de stabilire a prețului;
- cantitățile minime și maxime contractate;
- durata acordurilor cu furnizorii;
- termenele de plată;
- toleranțele privind dimensiunea, culoarea și fermitatea fructelor;
- condițiile în care un lot poate fi refuzat;
- repartizarea pierderilor în cazul unor întârzieri sau al supraproducției.
Fără aceste elemente, nu poate fi evaluată marja pe care colaborarea o poate aduce fermelor și nici gradul de protecție oferit producătorilor în fața fluctuațiilor de piață.
Gustul este numai unul dintre criteriile de selecție
Degustarea organizată de retailer arată că alegerea soiului nu se bazează doar pe productivitate. Gustul, aroma și aspectul influențează cererea consumatorilor, dar distribuția printr-o rețea națională impune și rezistență la manipulare, transport și păstrare.
O analiză AGRONET.ro privind evaluarea soiurilor de tomate arată că cerințele diferă în funcție de canalul de vânzare. În comerțul modern, fermitatea, uniformitatea și durata de păstrare pot cântări mai mult decât în vânzarea directă, unde cumpărătorul acceptă mai ușor forme și dimensiuni diferite în schimbul gustului.
Un soi apreciat la degustare nu devine automat potrivit pentru cultura comercială. Fermierii trebuie să ia în calcul și:
- producția obținută pe metru pătrat;
- sensibilitatea la boli și dăunători;
- comportamentul la temperaturi ridicate;
- uniformitatea fructelor;
- procentul de marfă care poate fi vândut;
- rezistența la crăpare;
- pierderile după recoltare.
Livrările constante presupun investiții după recoltare
Lidl afirmă că planificarea comună urmărește și reducerea timpului dintre recoltare și așezarea produselor pe raft. Sursa nu publică însă intervalele de livrare, distanțele medii sau pierderile înregistrate pe traseul dintre fermă și magazin.
Pentru accesul constant la comerțul modern, producția din câmp trebuie completată de sortare, ambalare, răcire, trasabilitate și transport. AGRONET.ro a prezentat aceeași problemă în sectorul pomicol, unde infrastructura de depozitare și ambalare decide accesul producătorilor la marile magazine.
În cazul tomatelor, fereastra de comercializare este mai scurtă decât la mere. Întârzierile de recoltare, sortare sau transport pot transforma rapid o producție vandabilă într-un lot care nu mai respectă cerințele cumpărătorului.
Volumele și condițiile contractuale rămân necunoscute
Compania anunță că își extinde relațiile cu producătorii locali, dar nu indică numărul actual al furnizorilor de tomate și nici creșterea planificată pentru sezonul următor. Nu sunt publicate nici suprafețele care ar urma să fie cultivate, distribuția regională a fermelor sau cantitatea necesară pentru aprovizionarea celor peste 400 de magazine ale rețelei din România.
Pentru fermieri, utilitatea modelului va depinde de existența unor angajamente comerciale suficient de precise înainte de efectuarea cheltuielilor cu răsadurile, fertilizarea, irigarea, energia și forța de muncă. O simplă estimare de necesar nu oferă aceeași siguranță ca un contract care stabilește cantitatea, calitatea, perioada de livrare și mecanismul de formare a prețului.
Planificarea comună dintre producători și comerciant poate reduce diferența dintre momentul recoltării și cererea de la raft. Pentru ca acest model să păstreze mai multă valoare în ferme, producătorii au nevoie și de transparență privind volumele, costurile de conformare, condițiile de recepție și riscurile asumate de fiecare parte.
