În acest articol
Cârnații din Topor din Vâlcea au transformat o rețetă locală într-un produs protejat în UE, iar producătorul Aurel Simion spune că Indicația Geografică Protejată îi oferă mai ales un avantaj de poziționare și negociere pe piață. Într-un episod al podcastului G4Food, fondatorul brandului „Ca altădată” explică modul de producție, legătura cu zona Vâlcii și de ce a preferat să limiteze cantitatea, în loc să industrializeze un produs construit în jurul rețetei tradiționale.
„Cârnați din topor din Vâlcea” au fost înregistrați ca Indicație Geografică Protejată în noiembrie 2025, devenind al 15-lea produs românesc recunoscut atunci la nivel european. Informația este confirmată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Comisia Europeană.
Carnea este tocată cu toporul, iar sarea vine de la Ocnele Mari
Denumirea produsului nu este una comercială inventată recent. Aurel Simion spune că, în gospodăriile din zonă, carnea era mărunțită manual cu barda sau cu toporul, iar această etapă a fost păstrată în metoda de producție.
Rețeta folosește carne de porc, condimente, sare și fum. Producătorul precizează că pentru conservare este utilizată sare provenită de la Ocnele Mari, iar afumarea se face cu lemn de fag.
Legătura cu această sare apare și în descrierea oficială publicată de Comisia Europeană, care arată că gustul și frăgezimea produsului sunt influențate de sărarea și maturarea cărnii cu sare extrasă de la Ocnele Mari, completate de condimente și afumare.
Arealul stabilit pentru produs pornește din zona Ocnele Mari și cuprinde mai multe localități din județul Vâlcea, până în zona comunei Roșiile, localitatea de origine a producătorului.
Atestarea nu este doar o etichetă
Pentru Aurel Simion, principala valoare economică a unei certificări nu este simpla apariție a unei sigle pe ambalaj.
„Un produs, dacă are o poveste, are o istorie, trebuie înregistrat. [...] Îți dă dreptul de a accesa un scaun la masa negocierilor.”
În practică, o denumire protejată poate diferenția produsul într-o piață în care procesatorii mici concurează cu volume industriale și prețuri mai mici. Producătorul poate negocia nu doar kilogramul de carne procesată, ci și originea, metoda de fabricație și reputația construită în jurul produsului.
AGRONET.ro a analizat anterior rolul certificărilor europene pentru produsele românești. Înregistrarea protejează denumirea și poate ajuta la accesul în retail, la promovare și pe piețele externe, însă nu garantează automat vânzările. Producătorii trebuie să mențină calitatea, să respecte caietul de sarcini și să poată asigura distribuția.
Producția tradițională vine cu o limită de volum
Aurel Simion insistă asupra unei diferențe importante între un produs tradițional și unul fabricat industrial: cantitatea.
În cazul companiei sale, procesarea presupune multă muncă manuală, inclusiv tocarea cărnii, iar afumarea păstrează metoda cu lemn de fag, chiar dacă temperaturile și instalațiile sunt monitorizate conform cerințelor actuale.
Producătorul afirmă că regimul aplicabil produselor tradiționale îi limitează producția cumulată la 450 de kilograme pe zi. În acest context, o comandă mare nu poate fi rezolvată simplu prin accelerarea liniei.
Simion povestește că firma a ajuns, la un moment dat, să primească o comandă mai mare decât putea produce fără să schimbe metoda.
„Am stat și am analizat dacă umbli la calitate sau respecți comanda. Am preferat să păstrăm calitatea. N-am onorat comanda.”
Pentru afacerile artizanale, aceasta este una dintre limitele importante ale extinderii: creșterea volumului poate aduce acces la clienți mai mari, dar poate intra în conflict cu metoda de lucru pe care se bazează diferențierea produsului.
Piața externă este formată în principal din românii din diaspora
Compania livrează produse și în alte state ale Uniunii Europene, însă Aurel Simion spune că principalii cumpărători sunt comunitățile de români.
Cererea este mai puternică în perioade precum Crăciunul și Paștele, când magazinele cu specific românesc caută produse apropiate de cele consumate în țară.
Intrarea în marile lanțuri comerciale din vestul Europei rămâne însă dificilă pentru un producător cu volume limitate. În cazul produselor tradiționale, avantajul unei identități puternice vine împreună cu dezavantajul unei capacități de producție reduse.
Asocierea și procesarea, aceeași miză pentru fermierii din Oltenia
În aceeași discuție, Adrian Ignat, reprezentant al Cooperativei Biruința Olteniei, descrie o altă cale prin care producătorii încearcă să păstreze mai multă valoare în zona rurală: asocierea și procesarea cerealelor.
Fermierii cooperativei au investit într-o moară cu pietre și au trecut de la vânzarea grâului ca materie primă la producerea și comercializarea făinii. AGRONET.ro a prezentat recent modelul Cooperativei Biruința Olteniei, care a investit 2,2 milioane de euro în moară, fabrică de peleți și utilaje, cu 90% finanțare europeană.
Cele două afaceri pornesc de la produse diferite, dar urmăresc aceeași problemă economică: cum poate rămâne o parte mai mare din valoarea produsului la fermier sau la procesatorul local.
Într-un caz, grâul nu mai pleacă din fermă doar ca cereală, ci este măcinat, ambalat și vândut ca făină. În celălalt, carnea nu este comercializată ca un mezel generic, ci ca produs cu origine, rețetă și denumire protejată.
Pentru „Cârnați din topor din Vâlcea”, IGP nu elimină problema costurilor, a distribuției sau a capacității limitate. Protejează însă exact elementul pe care un producător mic îl poate folosi împotriva concurenței bazate exclusiv pe volum: identitatea produsului.
Subiectul nu este dublat pe AGRONET.ro. Există un articol despre produsele românești protejate la nivel european și unul despre Cooperativa Biruința Olteniei, dar nu a fost identificat un material dedicat Cârnaților din Topor din Vâlcea și explicațiilor oferite de Aurel Simion despre producție și valoarea comercială a IGP.
