Agricultura intră în competiție cu apărarea pentru bugetul UE – Miza pentru subvențiile după 2027

Viitorul buget al PAC este pus sub presiune de apărare, aderarea Ucrainei și costurile tot mai mari din ferme.

Szilárd-Ervin SzőgyényiPublicat 13 august 2026 la 06:544 min citire
Fermier într-un lan de cereale, privind spre un tractor și un vehicul militar, lângă steaguri ale Uniunii Europene și Ucrainei.
Presiunea costurilor din ferme și noile priorități de securitate pot limita resursele disponibile pentru viitoarea Politică Agricolă Comună.
În acest articol

Agricultura UE intră într-o competiție bugetară directă cu apărarea, în timp ce aderarea Ucrainei, costurile ridicate ale îngrășămintelor și îmbătrânirea populației de fermieri pun presiune suplimentară pe viitoarea Politică Agricolă Comună. Într-o dezbatere publicată de Euronews, eurodeputații Ciaran Mullooly și Pekka Toveri au susținut poziții diferite privind cât din actualul sprijin pentru agricultură poate fi protejat într-un buget european în care cheltuielile pentru securitate și apărare devin o prioritate.

Disputa depășește opoziția simbolică dintre „tractoare și tancuri”. Pentru ferme, negocierea bugetului UE pentru perioada 2028–2034 va decide nivelul plăților directe, investițiile agricole, banii pentru dezvoltare rurală și resursele disponibile pentru instalarea unei noi generații de fermieri. AGRONET.ro a arătat deja că agricultura va concura cu apărarea, energia, coeziunea și competitivitatea pentru fondurile viitorului buget european, iar nivelul final al PAC rămâne dependent inclusiv de contribuțiile pe care statele membre sunt dispuse să le susțină.

Apărarea cere bani, iar PAC nu are încă bugetul asigurat

Euronews indică faptul că aproximativ 30% din bugetul european actual este direcționat către agricultură și comunitățile rurale. Ciaran Mullooly, membru al Renew Europe, susține că această finanțare nu ar trebui diminuată, în timp ce Pekka Toveri, eurodeputat PPE din Finlanda, consideră că presiunea de securitate obligă Uniunea să își reanalizeze prioritățile.

Toveri argumentează că agricultura și securitatea alimentară rămân importante, dar că apropierea amenințării ruse pentru statele de la frontiera estică justifică resurse suplimentare pentru apărare. În această logică, nici agricultura nu poate fi complet izolată de redistribuirea bugetară.

Problema pentru ferme este că o reducere a resurselor PAC ar trebui împărțită între mai multe obiective deja costisitoare: plăți directe, investiții, măsuri de mediu, gestionarea riscurilor, dezvoltarea rurală și instalarea tinerilor fermieri. Nici cuantumul viitoarei PAC, nici nivelul plăților după 2027 nu sunt încă stabilite.

Ucraina poate schimba ecuația subvențiilor

Aderarea Ucrainei este al doilea dosar major. Euronews indică aproximativ 40 de milioane de hectare de teren agricol în Ucraina și estimează că, într-un scenariu de integrare deplină, țara ar putea reprezenta circa 20% din producția europeană de cereale.

Alte date folosesc indicatori diferiți. O analiză AGRONET.ro privind impactul aderării Ucrainei asupra PAC indică aproximativ 32 de milioane de hectare de teren agricol utilizabil, dintre care circa 26 de milioane de hectare sunt cultivate. Indiferent de indicatorul folosit, dimensiunea sectorului agricol ucrainean ar schimba substanțial baza pe care sunt împărțite subvențiile europene.

Dacă actualul sistem de plăți pe suprafață ar fi extins integral asupra agriculturii ucrainene, Uniunea ar avea de ales între un buget agricol mai mare, o redistribuire a fondurilor sau reguli speciale de integrare. Printre variantele aflate în discuție se numără introducerea graduală a plăților, plafonarea sprijinului pentru exploatațiile foarte mari și perioade de tranziție.

Mullooly respinge ideea reducerii subvențiilor actualilor fermieri pentru a face loc Ucrainei. Toveri susține la rândul său că integrarea țării va necesita o formulă specială, nu simpla aplicare automată a regulilor existente.

Pentru România, miza este dublă. O eventuală redistribuire a PAC poate afecta plățile primite de ferme, în timp ce integrarea unui producător important de grâu, porumb, rapiță și floarea-soarelui va influența concurența pe piețele pe care agricultorii români își valorifică deja producția.

Costul îngrășămintelor apasă înainte de negocierea noii PAC

Discuția bugetară vine într-un moment în care fermele suportă deja costuri ridicate. Datele Comisiei Europene analizate recent de AGRONET.ro arată că, în aprilie 2026, prețurile îngrășămintelor azotate erau cu 71% peste media anului 2024. În mai, nivelul mediu era cu aproximativ 30% peste februarie 2026 și cu circa 70% peste media din 2024.

Pentru România, Uniunea a alocat 29,9775 milioane de euro din rezerva agricolă pentru fermierii afectați de costurile cu îngrășămintele și energia. Statul poate completa suma cu maximum 59,955 milioane de euro din fonduri naționale, ceea ce ar ridica plafonul posibil al schemei la 89,9325 milioane de euro. Suplimentarea națională nu este însă automată.

Presiunea actuală asupra costurilor explică de ce organizațiile agricole și o parte dintre eurodeputați cer protejarea bugetului PAC: o reducere a sprijinului ar veni într-o perioadă în care marjele fermelor sunt deja afectate de inputuri scumpe și de volatilitatea piețelor.

Generația următoare trebuie finanțată din același buget

A treia problemă este vârsta fermierilor europeni. Atât Mullooly, cât și Toveri consideră că Uniunea trebuie să faciliteze intrarea tinerilor în agricultură. Mullooly leagă această problemă direct de dimensiunea bugetului: fermele au nevoie atât de soluții pentru retragerea agricultorilor în vârstă, cât și de capital pentru instalarea succesorilor.

În Parlamentul European există deja propuneri concrete. AGRONET.ro a prezentat un aviz pentru PAC 2028–2034 care propune până la 300.000 de euro pentru instalarea tinerilor și noilor fermieri, precum și rezervarea a cel puțin 5% din fondurile destinate fermierilor pentru această categorie. Propunerea nu reprezintă însă o finanțare disponibilă în prezent.

Aici se vede principala dificultate a viitoarei PAC: din același buget trebuie finanțate veniturile fermierilor existenți, investițiile, tranziția de mediu, gestionarea crizelor și schimbarea de generație, în timp ce Uniunea încearcă simultan să cheltuiască mai mult pentru apărare și să pregătească o posibilă extindere.

Pentru fermierii români, negocierea din 2026–2027 va conta direct în bugetele exploatațiilor după 2027. Problema nu este dacă agricultura rămâne o politică europeană importantă, ci cât din resursele comune îi vor fi rezervate și după ce reguli vor fi împărțite între actualele state membre și o Uniune posibil extinsă.

Adaugă-ne ca sursă preferată pe

Comunitatea AGRONET.ro

Discuții

Poți scrie acum. Îți cerem contul numai la publicare.

Se încarcă discuția…

Păstrează discuția utilă și respectuoasă. Comentariile sunt verificate înainte de publicare. Regulile comunității