În acest articol
Aderarea Ucrainei ar putea obliga UE să reformeze profund politica agricolă, deoarece țara dispune de aproximativ 32 de milioane de hectare de teren agricol utilizabil și de exploatații mult mai mari decât cele întâlnite în majoritatea statelor membre, arată o analiză publicată de EUobserver. Integrarea unui asemenea producător ar influența piața cerealelor și oleaginoaselor, regulile de concurență și distribuirea fondurilor Politicii Agricole Comune.
Din suprafața agricolă utilizabilă a Ucrainei, aproximativ 26 de milioane de hectare sunt deja cultivate. Pentru comparație, Franța are circa 17 milioane de hectare de teren arabil, iar Spania și Polonia câte aproximativ 11 milioane de hectare.
Dacă va deveni stat membru, Ucraina ar putea ocupa prima poziție în Uniunea Europeană la producția de cereale și oleaginoase precum rapița, floarea-soarelui și soia. Dimensiunea sectorului agricol transformă acest capitol într-unul dintre cele mai sensibile dosare ale negocierilor de aderare.
Ucraina ar adăuga o suprafață agricolă comparabilă cu marile extinderi ale UE
Extinderea Uniunii Europene cu Ucraina, Republica Moldova și statele candidate din Balcani ar majora suprafața agricolă comunitară cu aproximativ 28%, potrivit datelor prezentate în analiză.
Extinderea Uniunii Europene | Creșterea suprafeței agricole |
|---|---|
Spania și Portugalia, 1986 | aproximativ 30% |
Extinderile din 2004–2007 | aproximativ 44% |
Ucraina, Republica Moldova și Balcanii | aproximativ 28% |
Integrarea Spaniei și Portugaliei a fost gestionată prin ajustarea treptată a prețurilor instituționale și prin perioade de tranziție. Pentru extinderile din 2004 și 2007, Uniunea a modificat anterior PAC și a introdus sistemul plăților pe suprafață, aplicat gradual noilor state membre.
În cazul Ucrainei, o simplă perioadă de tranziție ar putea să nu fie suficientă. Agricultura țării este caracterizată atât de ferme familiale și exploatații mijlocii, cât și de mari grupuri agricole care lucrează suprafețe extinse, o structură diferită de cea pe care sunt construite multe dintre instrumentele actuale ale PAC.
Plățile directe ar pune presiune asupra bugetului agricol
Una dintre principalele întrebări este modul în care fermele ucrainene ar urma să primească plăți din Politica Agricolă Comună.
Aplicarea actualelor niveluri de sprijin pe întreaga suprafață eligibilă a Ucrainei ar necesita fie un buget agricol mai mare, fie reducerea ori redistribuirea sumelor acordate fermierilor din statele membre existente.
Această discuție apare într-un moment în care bugetul PAC pentru perioada 2028–2034 este deja incert. Agricultura concurează pentru fonduri cu apărarea, energia, extinderea și politica de coeziune, după cum arată o analiză AGRONET.ro privind viitorul buget agricol european.
Printre variantele care ar putea fi negociate se află:
- introducerea graduală a plăților directe;
- plafonarea sprijinului pentru exploatațiile foarte mari;
- perioade de tranziție pentru accesul la anumite fonduri;
- creșterea contribuțiilor statelor membre la bugetul UE;
- reformarea criteriilor după care sunt distribuite subvențiile agricole.
Aceste opțiuni nu sunt decizii adoptate. Forma sprijinului va depinde de negocierile de aderare și de reforma PAC.
Exploatațiile mari ridică problema plafonării subvențiilor
Structura proprietății și dimensiunea fermelor ucrainene pot deveni subiecte centrale în negocierea plăților agricole. Dacă ajutorul este acordat în principal în funcție de suprafață, exploatațiile foarte mari pot absorbi o parte importantă a bugetului.
Uniunea Europeană aplică deja mecanisme prin care statele membre pot reduce sau plafona plățile acordate marilor beneficiari, dar regulile și nivelurile diferă. Integrarea Ucrainei ar putea relansa discuția privind limitarea sumelor pe exploatație și orientarea unei părți mai mari a bugetului către fermele mici și mijlocii.
În același timp, fermele ucrainene nu formează un sector uniform. Pe lângă grupurile agricole mari, există numeroși producători mici și mijlocii care au acces redus la finanțare, infrastructură, asigurări și tehnologii.
O reformă care tratează întreaga agricultură ucraineană exclusiv prin prisma marilor exploatații riscă să ignore dificultățile acestor fermieri.
Accesul la piața unică poate intensifica presiunea asupra prețurilor
Ucraina este deja un exportator important de grâu, porumb, orz, floarea-soarelui, ulei de floarea-soarelui și rapiță. Accesul deplin și permanent la piața unică ar elimina o parte dintre barierele comerciale, dar ar intensifica și concurența în sectoarele în care producătorii ucraineni și cei europeni vând aceleași mărfuri.
Tensiunile au devenit vizibile după extinderea fluxurilor comerciale generate de război. Polonia, Ungaria și Slovacia au introdus restricții naționale pentru anumite produse ucrainene, invocând presiunea asupra piețelor interne.
În România, fermierii au protestat față de efectele importurilor și ale tranzitului asupra prețurilor și logisticii. Problemele au fost legate nu numai de cantitățile intrate pe piață, ci și de diferențele privind costurile de producție, standardele și controlul mărfurilor.
Organizațiile agricole din Polonia, Franța și Spania cer reguli comparabile pentru producătorii care concurează pe aceeași piață, potrivit unui articol AGRONET.ro despre rezistența sectorului agricol față de aderarea Ucrainei.
Adaptarea la normele europene va costa fermele ucrainene
Aderarea nu înseamnă numai acces la piață și subvenții. Ucraina trebuie să preia legislația UE privind produsele pentru protecția plantelor, bunăstarea animalelor, siguranța alimentară, agricultura ecologică, indicațiile geografice și administrarea fondurilor agricole.
Consiliul Agricol Ucrainean a estimat la aproximativ 2,5 miliarde de euro numai costul conformării cu o parte dintre cerințele europene privind pesticidele și standardele de producție, potrivit unei analize AGRONET.ro privind costurile integrării agricole.
Printre investițiile necesare se numără:
- înlocuirea produselor și tehnologiilor care nu respectă normele europene;
- modernizarea adăposturilor și a transportului animalelor;
- implementarea sistemelor de trasabilitate;
- crearea registrelor agricole și a bazelor de date;
- dezvoltarea structurilor pentru administrarea și controlul subvențiilor;
- adaptarea unităților de depozitare și procesare.
Aceste costuri pot afecta în special fermele mijlocii, care nu dispun de capitalul marilor grupuri, dar au cheltuieli și obligații mai mari decât exploatațiile de subzistență.
Solurile fertile nu sunt singurul avantaj al Ucrainei
O parte importantă a agriculturii ucrainene este amplasată pe cernoziomuri, soluri cu un conținut ridicat de materie organică și cu un strat fertil care poate ajunge, în anumite regiuni, până la aproximativ un metru.
Fertilitatea solului oferă un avantaj productiv, dar competitivitatea agriculturii ucrainene nu se bazează numai pe această resursă. Sectorul și-a reconstruit rutele logistice după blocarea porturilor, a dezvoltat transportul prin România și Polonia și a menținut exporturile în condițiile atacurilor asupra infrastructurii.
În același timp, războiul a provocat:
- contaminarea terenurilor cu mine și muniții;
- distrugerea utilajelor, silozurilor și unităților de procesare;
- deteriorarea sistemelor de irigații;
- pierderea unor suprafețe agricole;
- creșterea costurilor de transport și asigurare;
- reducerea accesului la finanțare.
Prin urmare, comparațiile bazate numai pe suprafață și fertilitate nu descriu integral costurile și riscurile suportate de fermele ucrainene.
Agricultura nu a intrat încă în etapa decisivă a negocierilor
Negocierile formale dintre Ucraina și Uniunea Europeană au început în iunie 2024, dar agricultura nu se afla încă, în iulie 2026, printre capitolele deschise efectiv.
Austria a cerut respectarea procedurii obișnuite și a respins ideea unei aderări accelerate, invocând inclusiv efectele agriculturii ucrainene asupra pieței și bugetului european. Poziția nu blochează candidatura, dar indică dificultatea obținerii unui acord rapid între statele membre, după cum a relatat AGRONET.ro.
Pentru fermierii români, aderarea Ucrainei nu schimbă imediat nivelul plăților, regulile comerciale sau condițiile de acces la piață. Efectele vor depinde de forma viitoarei PAC, perioadele de tranziție, aplicarea standardelor europene și eventualele mecanisme de protecție a piețelor vulnerabile.
Miza negocierilor nu este doar includerea unui nou stat în sistemul existent. Dimensiunea terenurilor, capacitatea de export și structura fermelor ucrainene pot obliga Uniunea să redefinească modul în care finanțează agricultura și gestionează concurența pe piața unică.
