În acest articol
Noile reguli europene pentru ambalaje se aplică din 12 august 2026 și deschid o perioadă de schimbări care va ajunge direct în sectorul agroalimentar, de la ambalajele pentru carne, lactate și produse procesate până la lădițele, tăvițele și pungile folosite pentru fructe și legume. Digi24 semnalează intrarea în aplicare a Regulamentului european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, însă schimbarea nu se produce într-o singură zi: primele cerințe sunt valabile acum, iar cea mai mare parte a noilor obligații va fi introdusă etapizat până în 2030 și după această dată.
Pentru agricultură, miza este mai mare decât schimbarea unui tip de plastic cu alt material. Ambalarea a devenit parte din accesul la supermarket, export și procesare, iar regulile europene vor influența inclusiv modul în care producătorii horticoli, cooperativele, centrele de sortare, fabricile de lactate, procesatorii de carne, cramele sau fermele care vând produse ambalate își proiectează investițiile. Regulamentul acoperă toate ambalajele, indiferent de material sau origine, și urmărește reducerea cantităților folosite, reciclabilitatea, reutilizarea și diminuarea consumului de materii prime virgine.
Nu toate regulile intră în vigoare simultan
Una dintre confuziile care pot apărea este că, de la 12 august, toate ambalajele actuale ar trebui înlocuite imediat. Calendarul este mult mai gradual.
Comisia Europeană precizează că regulamentul a intrat în vigoare la 11 februarie 2025, se aplică în general din 12 august 2026, iar majoritatea obligațiilor importante sunt programate pentru 2030.
Termen | Schimbarea relevantă |
|---|---|
12 august 2026 | Se aplică în general Regulamentul 2025/40; intră în aplicare limitele pentru PFAS din ambalajele alimentare și noi cerințe de identificare și conformitate |
din 2028 | Este prevăzut un sistem armonizat de etichetare a ambalajelor pentru sortarea deșeurilor |
până în 2029 | Statele membre trebuie să ajungă la colectarea separată a cel puțin 90% dintre recipientele de unică folosință din plastic și metal pentru băuturi vizate de regulament |
din 2030 | Intră în centrul sistemului reciclabilitatea, conținutul reciclat, reducerea ambalajelor inutile, obiectivele de reutilizare și restricțiile asupra unor ambalaje de unică folosință |
din 2035 | Devine relevantă și cerința ca ambalajele să poată fi reciclate efectiv la scară largă, potrivit etapizării regulamentului |
Comisia arată că toate ambalajele de pe piața UE trebuie să intre pe traiectoria reciclabilității până în 2030, iar Consiliul UE a stabilit și obiective de reutilizare pentru anumite categorii de ambalaje de transport și de vânzare.
Agricultura este vizată, dar fermierul nu devine automat „producător de ambalaje”
Una dintre cele mai importante prevederi pentru sectorul primar este chiar o delimitare făcută în regulament.
Textul european precizează că definiția ambalajelor utilizate în producția primară a fost construită astfel încât fermierii care folosesc asemenea ambalaje să nu fie transformați automat în producători responsabili pentru ambalaj în sistemul răspunderii extinse a producătorului. În cazul acestor ambalaje, logica regulamentului este ca responsabilitatea să revină operatorului care le pune pentru prima dată la dispoziție pe piață.
Distincția contează. Un legumicultor care cumpără lădițe pentru recoltare nu trebuie confundat cu fabricantul sau distribuitorul care introduce acele ambalaje pe piață.
Situația se poate schimba însă în momentul în care exploatația urcă pe lanțul valoric. O fermă, cooperativă sau firmă agricolă care sortează, ambalează sub marcă proprie, procesează și pune produse ambalate pe piață poate avea obligații diferite, în funcție de rolul concret pe care îl are în lanț și de tipul ambalajului utilizat. Regulamentul definește producătorul în funcție de cine introduce pentru prima dată pe o piață ambalaje sau produse ambalate, inclusiv în anumite situații de comerț la distanță.
Practic, impactul crește pe măsură ce ferma se apropie de consumator:
- producție primară vândută vrac – impact direct mai redus;
- sortare și ambalare – crește importanța conformității materialelor;
- vânzare sub marcă proprie – apar responsabilități suplimentare;
- magazin de fermă și comerț online – ambalajul de vânzare și transport devine parte a sistemului;
- procesare alimentară – regulile privind contactul cu alimentele devin esențiale;
- export – armonizarea regulilor europene poate simplifica utilizarea aceluiași tip de ambalaj pe mai multe piețe.
Prima schimbare imediată: PFAS în ambalajele alimentare
Pentru sectorul agroalimentar, cea mai concretă regulă aplicabilă de la 12 august este restricționarea PFAS în ambalajele care vin în contact cu alimentele.
Aceste substanțe au fost folosite inclusiv pentru rezistența la grăsime și apă a unor ambalaje. Regulamentul stabilește praguri tehnice peste care ambalajele alimentare nu mai pot fi introduse pe piața UE.
Indicator PFAS în ambalaj alimentar | Prag prevăzut de regulament |
|---|---|
Orice PFAS determinat prin analiză specifică | 25 ppb |
Suma PFAS determinată prin analiză specifică | 250 ppb |
PFAS inclusiv forme polimerice | 50 ppm |
Pragurile se referă la ambalaj, nu la concentrația PFAS din aliment. Pentru un procesator de carne, brânzeturi, produse de panificație sau alte alimente ambalate, întrebarea practică devine dacă furnizorul poate demonstra conformitatea materialului folosit.
AGRONET.ro a analizat anterior impactul PFAS asupra fermelor și procesatorilor, inclusiv riscurile legate de apă, sol, produse alimentare și materiale aflate în contact cu alimentele.
Pentru operatorii care ambalează produse alimentare, verificarea furnizorului și a documentației tehnice devine mai importantă decât aprecierea vizuală a ambalajului. Un carton cerat, o hârtie rezistentă la grăsime sau o tăviță nu pot fi declarate conforme sau neconforme doar după aspect.
Fructele și legumele intră într-o schimbare mult mai mare din 2030
Pomicultura și legumicultura sunt printre sectoarele în care schimbarea va fi ușor de observat de consumator.
Consiliul Uniunii Europene enumeră printre formatele ce vor fi restricționate ambalajele din plastic de unică folosință pentru fructe și legume preambalate în cantități mai mici de 1,5 kg, în condițiile prevăzute de regulament. Nu este o interdicție generală a vânzării fructelor și legumelor ambalate și nici o eliminare imediată a tuturor caserolelor din magazine: măsura face parte din etapa prevăzută pentru 2030, iar legislația conține și mecanisme pentru situațiile în care ambalarea este justificată de siguranța sau protecția produsului.
Pentru România, regula vine exact în momentul în care producătorii comerciali încearcă să avanseze în direcția opusă vânzării vrac: către sortare, calibrare, ambalare și livrare constantă către retail.
AGRONET.ro a arătat în cazul producătorilor români de mere că infrastructura post-recoltare – depozitarea, sortarea și ambalarea – a devenit una dintre condițiile importante pentru accesul la comerțul modern.
Noua legislație nu anulează această direcție. O face însă mai complexă: centrul de ambalare din 2030 va trebui să livreze simultan protecția fructului, prezentare comercială și conformitate de mediu.
Pentru un producător care construiește acum o linie cu o durată de exploatare de zece sau 15 ani, alegerea tehnologiei doar după ambalajele folosite în 2026 poate deveni o investiție greșită.
Lădițele și ambalajele de transport devin o problemă economică
O altă schimbare cu impact direct asupra lanțului agroalimentar este reutilizarea ambalajelor de transport.
Regulamentul stabilește pentru anumite categorii de ambalaje utilizate la transport un obiectiv general de 40% ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare din 2030, cu reguli și excepții în funcție de tipul de ambalaj și operator. Sunt vizate categorii precum paleți, lăzi, cutii, tăvițe, recipiente pentru vrac, găleți, bidoane și alte forme utilizate în logistică.
Pentru agricultură, acesta poate fi unul dintre capitolele cu efect economic mai mare decât schimbarea pungii de la raft.
Un sistem cu lădițe reutilizabile înseamnă:
- cumpărarea sau închirierea unui parc de ambalaje;
- urmărirea circulației lor între fermă, depozit și client;
- colectarea ambalajelor goale;
- spălare și igienizare unde este necesar;
- verificarea ambalajelor deteriorate;
- costuri de transport pentru retur;
- colaborare între fermieri, cooperative, distribuitori și magazine.
Fermele mici care încearcă fiecare să construiască un asemenea circuit separat pot avea costuri mari. Cooperativele, organizațiile de producători și centrele comune de ambalare pot avea aici un avantaj structural: volumele mai mari permit standardizarea lădițelor și împărțirea costurilor logistice.
Problema ambalajelor este mult mai mare decât pare la raft
Datele Eurostat explică de ce UE a trecut de la recomandări la reguli obligatorii. În 2023, Uniunea Europeană a generat 79,7 milioane de tone de deșeuri de ambalaje, echivalentul a 177,8 kg pentru fiecare locuitor.
Ambalaje în UE, 2023 | Valoare |
|---|---|
Total deșeuri de ambalaje | 79,7 milioane tone |
Cantitate pe locuitor | 177,8 kg |
Hârtie și carton | 40,4% |
Plastic | 19,8% |
Sticlă | 18,8% |
Lemn | 15,8% |
Metal | 4,9% |
Deșeuri de ambalaje din plastic/locuitor | 35,3 kg |
Plastic reciclat/locuitor | 14,8 kg |
Rata de reciclare a plasticului | 42,1% |
Deși cantitatea totală a scăzut față de 2022, nivelul din 2023 era încă cu 21,2 kg pe locuitor mai mare decât în 2013. În cazul plasticului, fiecare european genera cu 6,4 kg mai multe deșeuri de ambalaje decât cu zece ani înainte.
Regulamentul pornește și de la o realitate industrială: aproximativ 40% din plasticul utilizat în UE ajunge în ambalaje. Comisia consideră că reducerea consumului de materiale virgine poate diminua inclusiv dependența de combustibili fosili importați.
Pentru procesatorii agricoli, ambalajul devine investiție tehnologică
O fabrică de lactate, o unitate de procesare a fructelor sau o cooperativă care își construiește o linie de ambalare nu mai poate analiza echipamentul separat de ambalajul pe care îl va utiliza peste patru sau cinci ani.
Investițiile trebuie privite împreună:
- materialul ambalajului;
- reciclabilitatea lui;
- cantitatea de material utilizată;
- compatibilitatea cu viitoarele cerințe privind materialul reciclat;
- documentația furnizorului;
- cerințele de contact alimentar;
- posibilitatea de schimbare a formatului;
- compatibilitatea instalației cu recipiente reutilizabile;
- costurile de colectare și gestionare după utilizare.
Aici apare și o oportunitate pentru investițiile agroalimentare. România discută dezvoltarea unor instrumente care să acopere procesarea, depozitarea și ambalarea. Programul AgriConnect aflat în pregătire a fost prezentat inclusiv ca posibil instrument pentru investiții pe aceste verigi ale lanțului. Programul nu este însă deschis în prezent și nu are încă publicate bugetul și condițiile de acces.
SGR oferă României un avans pe segmentul băuturilor
Regulamentul european prevede ca statele membre să colecteze separat cel puțin 90% dintre anumite recipiente de unică folosință din plastic și metal pentru băuturi până în 2029. Dacă obiectivul nu poate fi obținut prin alte mecanisme, sistemele de garanție-returnare devin instrumentul prevăzut pentru atingerea lui.
România are deja Sistemul de Garanție-Returnare, ceea ce înseamnă că producătorii de băuturi ale căror ambalaje intră în sfera SGR nu pornesc de la zero. Pentru industria agroalimentară, aici intră inclusiv companii care procesează materie primă agricolă în băuturi și utilizează ambalaje incluse în sistemul național.
PPWR va adăuga însă treptat cerințe privind reciclabilitatea, materialul reciclat și proiectarea ambalajului peste mecanismele de colectare deja existente la nivel național.
Cine ar trebui să înceapă pregătirea înainte de 2030
Impactul nu va fi egal în toate exploatațiile. Un cerealier care livrează grâu vrac are o expunere mult mai redusă decât o cooperativă care sortează și ambalează legume pentru supermarket.
Cele mai expuse activități agricole și agroalimentare sunt:
- centrele de ambalare pentru fructe și legume;
- cooperativele care livrează produse către retail;
- fermele care vând produse alimentare sub marcă proprie;
- procesatorii de carne și lactate;
- producătorii de produse de panificație și alimente preparate;
- cramele și producătorii de băuturi;
- unitățile de procesare a fructelor și legumelor;
- magazinele de fermă și afacerile cu livrare directă;
- companiile agroalimentare care exportă în mai multe state UE.
Pentru aceste afaceri, următorii patru ani sunt o perioadă de investiții, nu doar de conformare.
Un audit simplu al ambalajelor folosite astăzi ar trebui să răspundă la cinci întrebări: ce materiale folosim, cine le furnizează, ce documente avem, ce formate vor fi afectate în 2030 și cât ar costa trecerea la alternativa conformă?
Câștigul pentru fermele care fac această analiză din timp poate depăși evitarea unei probleme legislative. Ambalarea este deja una dintre verigile care separă materia primă vândută rapid de produsul sortat, păstrat, diferențiat și livrat direct către retail. Regulile europene din 2026–2030 ridică standardul acestei verigi: cine investește în procesare și ambalare va trebui să investească în același timp în eficiența materialelor, reutilizare și reciclabilitate.
