În acest articol
Structura subvențiilor agricole intră în dezbaterea privind prețul alimentelor sănătoase, după ce un raport al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a asociat orientarea sprijinului către cereale, carne și lactate cu accesul mai dificil la fructe, legume și leguminoase, relatează BURSA, citând POLITICO. Analiza nu susține că subvențiile sunt singura cauză a scumpirilor, dar cere ca viitoarea Politică Agricolă Comună să acorde mai multă atenție sectoarelor care furnizează alimente considerate esențiale într-o dietă echilibrată.
Între 2021 și 2025, costul unei diete sănătoase a crescut cu 36% în Europa, peste media mondială de 25%, potrivit datelor atribuite raportului anual privind securitatea alimentară și nutriția. Pentru un consumator european, costul zilnic ar fi crescut cu aproximativ un dolar în această perioadă, până la 3,97 dolari.
Inflația alimentară explică o parte importantă a evoluției. Raportul indică însă și o problemă de structură: o mare parte a sprijinului agricol și a investițiilor în productivitate a fost direcționată în timp către cereale, zahăr, lactate, carne de vită și culturi oleaginoase destinate furajării, în timp ce fructele, legumele și leguminoasele au primit mai puțină atenție.
Legumele și fructele concentrează cea mai mare parte a costului unei diete sănătoase
Fructele, legumele și leguminoasele ar reprezenta aproape 60% din costul total al unei alimentații care îndeplinește cerințele minime pentru o dietă sănătoasă. În comparație, produsele bogate în amidon, precum grâul și orezul, ar avea o pondere de aproximativ 13%.
Diferența nu poate fi explicată numai prin nivelul subvențiilor. Producția horticolă necesită, de regulă, mai multă forță de muncă, presupune costuri ridicate pentru irigații, depozitare și sortare și este expusă unor pierderi rapide după recoltare.
David Laborde, director în cadrul Organizației pentru Alimentație și Agricultură și unul dintre autorii raportului, a indicat lipsa investițiilor în cercetare pentru reducerea costurilor de producție drept un factor chiar mai important decât distribuirea sprijinului agricol.
„Acest lucru a crescut productivitatea în unele sectoare. Dar nu am făcut nimic pentru leguminoase și boabe.”
Afirmația privește diferențele de productivitate și investiții dintre sectoare, nu demonstrează că reducerea sprijinului pentru cereale sau zootehnie ar conduce automat la ieftinirea fructelor și legumelor.
Pentru fermieri, discuția privește redistribuirea sprijinului, nu doar consumul
Raportul deschide o temă sensibilă pentru producători: eventuala orientare a unei părți mai mari din viitorul buget agricol către horticultură, leguminoase și cercetare. O asemenea schimbare ar putea crea oportunități pentru fermele care produc fructe, legume, fasole, mazăre, linte sau alte culturi proteice, dar poate genera și competiție între sectoare pentru resursele Politicii Agricole Comune.
Pentru sectorul vegetal și zootehnic, miza nu este doar nivelul total al subvențiilor, ci modul în care viitoarele intervenții vor fi împărțite. Diminuarea sprijinului pentru culturile de bază sau pentru creșterea animalelor, fără instrumente de tranziție, ar transfera costurile către ferme deja afectate de volatilitatea prețurilor și de cheltuielile ridicate cu inputurile.
România a susținut recent la Consiliul AgriFish că zootehnia și culturile proteice trebuie sprijinite printr-o Politică Agricolă Comună mai puternică. Poziția autorităților române pune accent pe evitarea transferării către fermieri a costurilor noilor cerințe europene.
Leguminoasele ar putea primi un rol mai important
Comisia Europeană a publicat un plan de acțiune privind proteinele, care urmărește reducerea dependenței Uniunii Europene de furajele importate și stimularea producției de leguminoase destinate atât hranei animalelor, cât și consumului uman.
Pentru fermele românești, o asemenea direcție ar putea însemna sprijin suplimentar pentru soia, mazăre, fasole, linte și alte culturi proteice. Efectul concret va depinde însă de buget, de cuantumul intervențiilor, de condițiile de eligibilitate și de existența unei piețe capabile să preia și să proceseze producția.
Planul european include și măsuri orientate spre consum, precum:
- informarea cumpărătorilor;
- indicarea originii produselor;
- folosirea criteriilor de sustenabilitate în achizițiile publice;
- campanii privind beneficiile consumului de leguminoase.
Aceste măsuri nu garantează o creștere a cererii și nici prețuri mai bune la poarta fermei. Pentru producători contează existența contractelor, a procesării, a capacităților de depozitare și a unor lanțuri comerciale funcționale.
Viitoarea PAC va decide dacă recomandările primesc finanțare
Recomandările raportului apar în perioada negocierilor pentru Politica Agricolă Comună 2028-2034. Discuțiile vor stabili dimensiunea bugetului agricol, distribuirea plăților și prioritățile pentru investiții, mediu, ferme mici, tineri fermieri și sectoare vulnerabile.
agronet.ro a prezentat separat dosarele care vor influența subvențiile și finanțarea agriculturii după 2027. Propunerile aflate acum în dezbatere nu reprezintă scheme aprobate și nu permit fermierilor să solicite deja finanțări.
Pentru România, discuția va trebui să țină cont de diferențele dintre sectoare. Horticultura are nevoie de investiții în irigații, spații protejate, depozitare, sortare și procesare, în timp ce fermele de cereale și cele zootehnice solicită stabilitate într-o perioadă cu costuri și riscuri ridicate.
Raportul pune presiune asupra decidenților europeni să lege mai strâns politica agricolă de obiectivele nutriționale. Forma finală a PAC va arăta dacă această recomandare se va traduce prin fonduri suplimentare pentru fructe, legume și leguminoase sau doar printr-o redistribuire a sprijinului existent între sectoare.
