În acest articol
Norii portocalii sau ruginii deasupra silozului sunt un semnal de pericol și pot indica degajarea unor gaze nitroase toxice în primele faze ale însilozării. Riscul este mai mare în anii secetoși, când porumbul poate acumula cantități ridicate de nitrați, avertizează agrarheute. Recomandarea autorității germane pentru securitatea muncii în agricultură, SVLFG, este fără echivoc: dacă apar gaze brun-roșcate, zona trebuie izolată, oamenii și animalele ținuți la distanță, iar acumulările de gaz nu trebuie deschise.
Pentru fermele zootehnice din România, avertismentul este relevant în această vară. AGRONET.ro a relatat că seceta reduce producția de porumb și cantitatea de materie primă disponibilă pentru siloz, în timp ce unele exploatații încearcă să conserve cât mai bine furajul disponibil pentru iarnă. Tocmai porumbul puternic stresat de secetă necesită însă atenție suplimentară la însilozare.
De ce porumbul afectat de secetă poate genera mai multe gaze
În condiții normale, nitrații absorbiți de plantă sunt utilizați în formarea aminoacizilor și proteinelor. În perioadele de secetă, acest proces este perturbat, iar nitrații se pot acumula în plantă, mai ales în partea inferioară a tulpinii.
University of Minnesota Extension arată că, în cazul porumbului afectat de secetă, concentrațiile pot fi de multe ori mai mari în treimea inferioară a tulpinii decât în frunze sau știuleți. După însilozare, între o treime și jumătate din nitrați pot fi transformați și eliminați sub formă de gaze în timpul fermentării.
Printre aceste gaze se află oxizi de azot, în special monoxidul de azot și dioxidul de azot. Dioxidul de azot poate avea culoare galben-brună, portocalie sau brun-roșcată, ceea ce explică norii ruginii care pot deveni vizibili la suprafața silozului.
Gazele se adună în zonele joase
Problema nu se limitează la ceea ce poate fi văzut. Dioxidul de carbon format în timpul fermentației este incolor, iar unele gaze periculoase pot fi greu de detectat fără echipamente.
SVLFG precizează că atât dioxidul de carbon, cât și gazele nitroase se pot acumula în zonele joase. Dioxidul de carbon poate înlocui oxigenul și produce asfixiere, iar amestecul de oxizi de azot este toxic și iritant.
Riscul poate fi mai mare în:
- zonele de la baza silozului;
- spațiile adâncite sau slab ventilate;
- silozurile cu pereți înalți;
- încăperile sau canalele în care gazele pot coborî;
- perioadele fără vânt;
- primele zile după umplerea silozului.
Autoritatea americană pentru securitate și sănătate în muncă, OSHA, avertizează că fumurile galben-brune sau roșiatice din jurul silozurilor sunt oxizi de azot și pot provoca leziuni pulmonare severe, inclusiv cu apariție întârziată.
De ce inhalarea dioxidului de azot este atât de periculoasă
ATSDR, agenție din cadrul sistemului american de sănătate publică, explică faptul că oxizii de azot irită ochii, mucoasele și aparatul respirator. În contact cu umezeala, dioxidul de azot formează acizi azotos și azotic, care pot afecta țesutul pulmonar.
Expunerea poate provoca tuse, dificultăți de respirație și iritații, dar una dintre caracteristicile periculoase este că unele efecte pot apărea după o perioadă de aparentă ameliorare. Printre complicațiile descrise medical se află edemul pulmonar și inflamațiile severe ale căilor respiratorii.
De aceea, o persoană care a inhalat gaze provenite dintr-un siloz și începe să tușească, simte iritație în gât, amețeală sau dificultăți de respirație trebuie să părăsească imediat zona și să solicite evaluare medicală de urgență. OSHA atrage atenția că o mască obișnuită sau una pentru praf nu protejează într-o atmosferă toxică ori cu deficit de oxigen.
Ce trebuie făcut dacă apar gaze brun-roșcate
Recomandările SVLFG pentru situațiile în care gazele nitroase devin vizibile sunt orientate spre evitarea oricărei expuneri:
- nu se deschide silozul pentru verificare;
- nu se sparg sau perforează acumulările de gaz formate sub folie;
- zona din jur se delimitează imediat;
- oamenii și animalele sunt îndepărtați;
- persoanele aflate în apropiere sunt avertizate;
- dacă există o acumulare periculoasă, este recomandată intervenția pompierilor.
SVLFG recomandă, de asemenea, ca silozul să nu fie deschis în mod obișnuit înainte de trecerea perioadei inițiale de fermentare, indicând un interval de șase-șapte săptămâni. Chiar și după această perioadă, intrarea într-un siloz sau într-un spațiu închis trebuie tratată ca o operațiune cu risc și nu trebuie făcută presupunând că aerul este sigur.
O altă regulă esențială este ca o persoană fără pregătire și echipament autonom de respirat să nu intre într-un spațiu cu gaze pentru a salva pe cineva deja afectat. OSHA avertizează că astfel de tentative pot transforma un accident cu o victimă într-unul cu mai multe victime.
Seceta aduce două riscuri pentru furajul de porumb
Pentru crescătorii de animale, porumbul afectat de secetă pune două probleme diferite. Prima este cantitatea și calitatea furajului: plante mai mici, mai puține boabe și o valoare nutritivă diferită față de un an normal. A doua este acumularea nitraților și riscul asociat procesului de însilozare.
University of Minnesota recomandă analizarea silozului pentru nitrați înainte de utilizarea în rație atunci când porumbul a fost puternic afectat de secetă. Fermentarea poate reduce concentrația inițială, dar nu garantează că furajul rezultat are automat un nivel sigur pentru animale.
În România, această precauție este cu atât mai relevantă în zonele în care porumbul a suferit puternic în 2026. AGRONET.ro a documentat pierderile din Bihor, Arad și Moldova și efectul lor asupra rezervelor de furaje. În fermele care folosesc asemenea culturi pentru siloz, siguranța oamenilor în primele faze ale fermentării trebuie tratată separat de calitatea furajului care va fi administrat ulterior animalelor.
Norul ruginiu nu este, așadar, o simplă particularitate a fermentării. Este un semnal vizibil al unui pericol care poate exista și fără culoare sau miros evident. Regula practică este simplă: dacă apar gaze suspecte la siloz, nimeni nu intră să verifice de aproape, iar zona este securizată până când poate fi evaluată în condiții de siguranță.
