În acest articol
Un robot agricol autonom ajunge la peste 15 km/h și este proiectat să poată fi reparat chiar în fermă, potrivit informațiilor publicate de AgroTimes. Field Sense Robotics a prezentat a treia generație a platformei sale autonome pentru lucrări în câmp și livezi, iar schimbările vizează exact punctele care pot decide dacă un robot rămâne un prototip interesant sau devine un utilaj utilizabil comercial: viteza, fiabilitatea, costurile de exploatare și posibilitatea de întreținere fără personal specializat în robotică.
Noua generație pornește de la experiența modelului FSR 150, care se deplasa cu aproximativ 5 km/h. Platforma actuală poate depăși 15 km/h, ceea ce înseamnă o viteză de peste trei ori mai mare. Producătorul a revizuit în același timp masa utilajului, capacitatea de încărcare, manevrabilitatea și stabilitatea pe terenuri diferite.
De la 5 km/h la peste 15 km/h
Creșterea vitezei este importantă pentru productivitatea zilnică. Un robot autonom poate lucra perioade lungi fără operator, dar dacă înaintează foarte lent, suprafața pe care o poate acoperi rămâne o limitare economică.
Field Sense Robotics încearcă să reducă tocmai această diferență dintre autonomie și capacitatea efectivă de lucru. O platformă care trece de la aproximativ 5 km/h la peste 15 km/h poate acoperi teoretic o suprafață mult mai mare în același interval, deși capacitatea reală depinde de lucrare, lățimea echipamentului, întoarcerile la capăt de parcelă și condițiile terenului.
În prezent, utilizarea principală este pulverizarea continuă. Compania pregătește însă trecerea către aplicarea punctuală a produselor și către fertilizare țintită.
Un avantaj neobișnuit: fermierul trebuie să îl poată repara singur
Unul dintre cele mai interesante elemente ale noii generații nu ține de inteligența artificială, ci de mentenanță.
Platforma este proiectată astfel încât fermierii să poată efectua singuri lucrările de întreținere și să utilizeze piese disponibile fără a avea nevoie permanent de specialiști în robotică.
Această abordare răspunde unei probleme importante a tehnologiilor autonome. Un robot agricol poate reduce necesarul de forță de muncă în timpul lucrării, dar avantajul economic scade rapid dacă orice defecțiune presupune oprirea utilajului și intervenția unei echipe specializate.
Pentru fermele aflate la distanță de centrele de service, reparabilitatea poate conta aproape la fel de mult ca autonomia.
Următoarea etapă este pulverizarea doar acolo unde există buruieni
Field Sense Robotics colectează imagini și înregistrări video pentru antrenarea unor modele de inteligență artificială capabile să recunoască buruienile.
Obiectivul este ca robotul să nu mai aplice tratamentul uniform pe întreaga suprafață, ci să identifice ținta și să intervină punctual. Același principiu ar urma să fie utilizat și pentru fertilizare.
Într-o etapă ulterioară sunt prevăzute camere RGB și NDVI pentru evaluarea stării culturilor. Indicele NDVI utilizează diferențele de reflectanță ale vegetației pentru a evidenția variații ale vigorii plantelor, informații care pot fi folosite pentru monitorizarea neuniformităților din parcelă.
Direcția este apropiată de alte tehnologii autonome prezentate de AGRONET.ro, unde sistemele de viziune și inteligență artificială identifică individual plantele și buruienile înainte de aplicarea tratamentului.
Pentru România, problema nu mai este lipsa tehnologiei, ci accesul la ea
Apariția unor roboți mai rapizi și mai ușor de întreținut este relevantă și pentru fermele românești, unde agricultura de precizie rămâne mai puțin răspândită decât în mare parte din Uniunea Europeană.
Datele analizate de AGRONET.ro arată că, în 2023, aproximativ 10–15% dintre exploatațiile din România foloseau tehnologii de agricultură de precizie, față de aproape 18% la nivelul UE. Aproximativ 7% dintre fermele europene utilizau robotică agricolă.
Diferența este legată și de structura fermelor. România avea aproximativ 2,86 milioane de exploatații agricole care lucrau 12,55 milioane de hectare, cu o medie de numai 4,39 hectare pe exploatație. Pentru un număr mare de ferme, cumpărarea individuală a unui robot autonom rămâne greu de amortizat.
Tocmai de aceea, două dintre elementele urmărite de Field Sense Robotics sunt importante: scăderea costurilor de operare și simplificarea întreținerii.
Dacă roboții agricoli vor putea fi reparați cu piese disponibile, fără intervenții specializate pentru orice defecțiune, costul total de utilizare poate scădea. Iar dacă aceeași platformă poate pulveriza, fertiliza punctual și monitoriza culturile, investiția poate fi distribuită pe mai multe lucrări într-un sezon.
Robotul autonom începe să semene mai mult cu un utilaj agricol
Evoluția celei de-a treia generații Field Sense Robotics arată o schimbare de accent în robotica agricolă.
Primele platforme autonome demonstrau în primul rând că un utilaj poate naviga și lucra fără șofer. Noile generații sunt evaluate tot mai mult după criteriile obișnuite ale unei ferme: câte hectare pot acoperi, cât costă exploatarea, cât timp stau oprite, cât de ușor se repară și câte lucrări pot executa.
Pentru agricultura românească, aceasta este etapa care contează. Tehnologia autonomă va deveni relevantă la scară largă atunci când avantajul nu va mai fi doar faptul că robotul se conduce singur, ci faptul că poate reduce concret costurile cu forța de muncă, tratamentele și timpul pierdut cu mentenanța.
