Producția de miere este mai bună în 2026, dar valorificarea rămâne dificilă, pe fondul prețurilor mici oferite la achiziție, al concurenței importurilor și al reducerii consumului, potrivit informațiilor publicate de G4Food. Pentru numeroși apicultori, recolta mai mare nu se transformă automat în venituri suficiente pentru acoperirea costurilor.
După sezonul dificil din 2025, principalele culesuri din acest an au oferit rezultate mai bune. Vicepreședintele filialei Harghita a Asociației Crescătorilor de Albine din România, Zöldi István, apreciază că sezonul apicol este peste cel precedent, chiar dacă perioadele reci și ploioase din primăvară au afectat dezvoltarea unor familii de albine și înflorirea salcâmului în anumite zone.
Culesurile de rapiță, salcâm, tei și floarea-soarelui au adus producții considerate satisfăcătoare. Pentru stupinele care lucrează numai în județul Harghita, producția obținută până în prezent este estimată la 5–10 kilograme de miere pe familie de albine.
Prețurile de achiziție limitează veniturile apicultorilor
Problema principală este valorificarea producției. Prețurile oferite de procesatori și comercianții care cumpără en-gros sunt cuprinse între 8 și 20 de lei pe kilogram, potrivit reprezentantului ACA Harghita.
Diferențele din interval pot depinde de sortiment, calitate, cantitate și condițiile comerciale, însă informațiile disponibile nu permit o comparație detaliată între aceste componente. La nivelurile inferioare, apicultorii susțin că veniturile obținute acoperă cu dificultate cheltuielile de producție.
Presiunea este amplificată de mierea din import, comercializată în unele magazine la aproximativ 12–15 lei pentru un borcan de 950 de grame. Compararea directă cu prețul en-gros primit de producător trebuie făcută cu prudență, deoarece prețul de la raft include ambalarea, transportul, distribuția și adaosurile comerciale. Totuși, oferta ieftină din import restrânge spațiul în care producătorii locali își pot majora prețurile.
Pentru stupinele care nu au acces la ambalare, procesare sau vânzare directă, dependența de cumpărătorii en-gros reduce partea din valoarea finală care rămâne producătorului. Investițiile în depozitare, ambalare și distribuție sunt prevăzute printre direcțiile discutate pentru programul AgriConnect destinat fermelor mici și procesatorilor, dar mecanismul se află încă în pregătire și nu este o linie de finanțare deschisă.
Consumul mai prudent afectează și piața mierii
Apicultorii semnalează și o scădere a consumului. Pe fondul costului mai ridicat al vieții, cumpărătorii reduc achizițiile considerate neesențiale sau aleg variante mai ieftine.
Această evoluție nu este limitată la miere. Datele privind piața bunurilor de larg consum arată că volumele vândute au slăbit, iar consumatorii se orientează mai frecvent către promoții și produse cu preț redus. Schimbarea comportamentului de cumpărare pune presiune asupra producătorilor și distribuitorilor, după cum arată analiza agronet.ro despre scăderea consumului și preferința pentru produse mai ieftine.
Pentru miere, reducerea frecvenței de cumpărare poate duce la acumularea stocurilor, chiar și într-un an cu producție bună. Apicultorii care vând direct pot obține prețuri mai mari decât în circuitul en-gros, dar au nevoie de clienți constanți, ambalaje, spații adecvate și capacitate de distribuție.
Producția mai mare nu garantează un rezultat economic mai bun
Sezonul din 2026 arată diferența dintre rezultatul productiv și cel financiar. Un cules mai bun poate crește cantitatea disponibilă, însă veniturile depind de prețul efectiv de vânzare, viteza de valorificare și costurile suportate de stupină.
Pentru apicultori, riscurile economice sunt concentrate în trei direcții:
- prețurile reduse oferite pentru mierea vândută en-gros;
- concurența produselor importate comercializate la prețuri mici;
- scăderea consumului și acumularea stocurilor nevândute.
În aceste condiții, problema sectorului nu mai este doar obținerea unei producții satisfăcătoare, ci găsirea unor canale de vânzare care să permită recuperarea costurilor. Fără o cerere mai puternică sau o capacitate mai bună de vânzare directă și procesare, o parte din recolta mai mare riscă să rămână nevândută ori să fie cedată la prețuri considerate insuficiente de producători.
