În acest articol
Irlanda va arbitra o negociere dificilă pentru bugetul agricol al UE, în timp ce Germania cere reduceri ale cheltuielilor europene, iar Franța și statele dependente de plățile PAC încearcă să protejeze sprijinul pentru fermieri. Miza este evidențiată într-o analiză publicată de Western People, care plasează agricultura între domeniile amenințate de mutarea banilor spre apărare și competitivitate industrială.
Discuția privește viitorul buget al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034. Irlanda, aflată la conducerea Consiliului UE, trebuie să apropie poziții foarte diferite: statele contributoare nete cer economii, în timp ce țările cu sectoare agricole importante vor să păstreze plățile directe și investițiile rurale.
Pentru ferme, rezultatul va conta mai mult decât dezbaterea generală despre dimensiunea bugetului. Negocierile vor influența subvențiile pe hectar și pe animal, sprijinul pentru investiții, gestionarea riscurilor, instalarea tinerilor fermieri și finanțarea procesării.
Germania este una dintre vocile cele mai ferme în favoarea reducerilor. Cancelarul Friedrich Merz a cerut economii în toate domeniile, inclusiv în agricultură, și un acord politic până la sfârșitul anului 2026. AGRONET.ro a analizat această poziție, care schimbă punctul de pornire al negocierii pentru Politica Agricolă Comună.
Agricultura concurează cu apărarea și industria
Bugetul european este împărțit între priorități care au devenit mai costisitoare: apărare, sprijin pentru Ucraina, energie, infrastructură, cercetare, migrație și competitivitate industrială. Agricultura riscă astfel să primească o pondere mai mică, chiar dacă volumul total al bugetului rămâne ridicat.
Comisia Europeană a propus aproape 2.000 de miliarde de euro, la prețuri curente, pentru perioada 2028–2034. Aproximativ 300 de miliarde de euro ar urma să fie protejate pentru susținerea veniturilor fermierilor, dar această sumă nu include toate investițiile și măsurile rurale.
O altă dispută privește organizarea fondurilor. Mai multe state se tem că integrarea agriculturii într-un cadru comun cu alte politici ar permite guvernelor să mute bani între domenii, reducând protecția oferită în prezent de un buget agricol distinct.
AGRONET.ro a arătat că viitorul PAC depinde și de disponibilitatea statelor de a contribui mai mult la bugetul UE. Guvernele pot cere menținerea subvențiilor, dar trebuie să accepte fie contribuții naționale mai mari, fie noi venituri europene, fie reduceri în alte capitole.
Franța și statele agricole vor încerca să limiteze tăierile
Franța este puțin probabil să accepte reduceri ample ale PAC, având unul dintre cele mai mari sectoare agricole din Uniune și o presiune politică internă puternică din partea fermierilor. Statele din Europa Centrală, de Est și de Sud au, la rândul lor, interesul să păstreze plățile și finanțarea pentru dezvoltare rurală.
În partea opusă se află state contributoare nete precum Germania, Țările de Jos, Suedia și Danemarca, care cer un buget mai restrâns și o orientare mai puternică spre competitivitate și securitate.
Irlanda are propriul interes agricol. Un compromis perceput drept nefavorabil fermierilor ar fi dificil de susținut politic într-o țară în care agricultura și exporturile agroalimentare au o greutate importantă.
Negocierea nu stabilește încă nivelul viitoarelor plăți. Pentru România, efectul va depinde de trei decizii separate:
- dimensiunea bugetului general al UE;
- suma rezervată agriculturii și regulile viitoarei PAC;
- modul în care Guvernul va distribui alocarea prin planul național.
Un buget european mai mic nu indică automat cât va pierde România, după cum nici păstrarea unei sume mari pentru agricultură nu garantează actualul cuantum al subvențiilor. Distribuirea va depinde de criteriile dintre state, de prioritățile naționale și de împărțirea banilor între plăți directe, investiții și măsuri de mediu.
Pentru fermieri, semnalul este că negocierile din timpul președinției irlandeze pot fixa direcția pentru perioada de după 2027. Agricultura nu mai discută singură despre propriul buget, ci concurează cu apărarea, industria și energia pentru aceleași resurse europene.
