În acest articol
Crescătorii de Bazna și Mangalița găsesc cumpărători, dar nu pentru întregul porc, iar cererea concentrată pe ceafă și cotlet lasă nevândute celelalte piese ale carcasei, relatează Radio România Antena Satelor. Pentru fermele care cresc animale mai mult de un an, blocajul transformă interesul pentru carnea tradițională într-o piață insuficientă pentru acoperirea costurilor.
Porcii din cele două rase autohtone cresc mai lent decât hibrizii utilizați în sistemele industriale. Potrivit explicațiilor oferite de Ioan Cleja, președintele Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna, un porc industrial poate ajunge la aproximativ 120 de kilograme în cinci-șase luni, în timp ce un exemplar Bazna sau Mangalița are nevoie de peste un an pentru aceeași greutate.
Perioada mai lungă înseamnă consum suplimentar de furaje, ocuparea adăpostului și cheltuieli mai mari cu munca și îngrijirea animalului. Aceste costuri trebuie recuperate din întreaga carcasă, nu doar din piesele cu cea mai mare cerere.
Magazinele cer ceafă și cotlet, iar ferma rămâne cu restul carcasei
Ioan Cleja afirmă că asociația a fost contactată de hipermarketuri, magazine, grupuri de cumpărători și parteneri din străinătate. Interesul acestora s-a concentrat însă asupra unor piese considerate mai ușor de vândut.
„Cei mai mulți vor ceafă, vor cotlet și să rămânem noi cu restul. Este destul de greu să te organizezi în felul acesta.”
După sacrificare, crescătorul trebuie să găsească o destinație și pentru pulpă, spată, coaste, slănină și celelalte componente ale carcasei. Cererea diferă de la o regiune la alta: slănina se vinde mai bine în anumite zone, dar poate avea puțini cumpărători în altele.
Distribuirea fiecărei categorii de produs către o altă piață presupune tranșare, răcire, depozitare și transport. Pentru o fermă mică, aceste operațiuni au un cost unitar mai ridicat decât în cazul unui procesator care lucrează volume mari și are contracte pentru întreaga producție.
Problema completează dificultățile descrise anterior de AGRONET.ro în materialul despre pierderea accesului la piață de către fermele zootehnice mici. Distanța până la abator, capacitatea redusă de depozitare și lipsa unei rețele proprii de distribuție pot absorbi o parte importantă din venitul obținut din vânzarea animalului.
Scăderea prețului la porc mărește presiunea asupra fermelor
Nișa raselor tradiționale funcționează într-o piață în care prețul general al cărnii de porc la poarta fermei se află sub presiune. Datele prezentate de AGRONET.ro arată că, în săptămâna începută la 22 iunie 2026, prețul mediu al carcasei de porc din România era cu 40,7% sub nivelul perioadei corespunzătoare din 2025.
Aceasta era cea mai mare scădere anuală dintre statele membre ale Uniunii Europene. Materialul statistic nu indică însă valoarea pe kilogram și nici clasa de calitate analizată, astfel încât procentul descrie tendința pieței, nu un preț concret de tranzacționare. Detaliile sunt disponibile în analiza AGRONET.ro despre ieftinirea cărnii de porc la poarta fermei.
Pentru crescătorii de Bazna și Mangalița, concurența prin preț este dificilă. Animalele cresc mai lent, scroafele au mai puțini purcei, iar perioada necesară recuperării investiției este mai lungă. O ieftinire generală a cărnii de porc poate face și mai greu de explicat cumpărătorului diferența de preț dintre produsul industrial și cel provenit dintr-o rasă autohtonă crescută lent.
Gustul susține cererea, dar nu asigură rentabilitatea fermei
Principalul avantaj comercial al cărnii de Bazna și Mangalița rămâne distribuția grăsimii printre fibre. Aspectul marmorat contribuie la frăgezime, suculență și aromă, caracteristici pentru care o parte dintre consumatori acceptă un preț mai ridicat.
Calitatea nu elimină însă problema valorificării integrale. O afacere nu poate fi susținută numai prin vânzarea cefei și a cotletului, dacă celelalte piese rămân în depozit sau sunt comercializate sub cost.
O soluție este transformarea părților mai greu vandabile în produse cu termen de păstrare și valoare adăugată mai mari, precum slănină maturată, cârnați, jambon și alte preparate locale. Această variantă presupune acces la unități autorizate de procesare, capital pentru echipamente, rețete standardizate și canale de vânzare capabile să preia produsele constant.
Restaurantele, magazinele specializate, vânzarea directă și parteneriatele între crescători pot crea piețe diferite pentru fiecare parte a carcasei. Fără coordonare între ferme, abatoare și procesatori, volumele mici și livrările neregulate limitează însă capacitatea de negociere.
Rasa pură concurează cu produse provenite din metiși
Crescătorii indică și concurența produselor provenite din animale metise. Încrucișarea cu rase industriale poate accelera creșterea și poate mări cantitatea de carne, reducând costul pe kilogram față de un animal de rasă pură.
Diferența nu este întotdeauna ușor de identificat de către cumpărător. Dacă produsele provenite din metiși sunt comercializate folosind numele Bazna sau Mangalița, fermele care păstrează rasa pură ajung să concureze cu o marfă obținută în alte condiții de producție.
Asociația folosește genotiparea animalelor cu pedigree pentru verificarea originii. Testarea genetică adaugă o cheltuială, dar poate proteja autenticitatea produsului și munca depusă pentru conservarea raselor. Istoria refacerii efectivelor Bazna, pornind de la puține animale găsite în gospodării izolate, este prezentată într-un material AGRONET.ro despre salvarea și selecția genetică a rasei.
Menținerea raselor Bazna și Mangalița depinde astfel de mai mult decât existența unor cumpărători interesați de carne premium. Fermele au nevoie de sacrificare accesibilă, procesare, trasabilitate și piețe pentru întreaga carcasă. În lipsa acestui circuit, gustul atrage clientul către câteva piese, dar costul restului animalului rămâne în sarcina crescătorului.
