În acest articol
UE caută să schimbe modul în care plătește pentru secetă, după ce episoadele repetate de deficit de apă au transformat despăgubirile agricole într-o cheltuială recurentă. O analiză POLITICO arată că disputa pentru viitoarea Politică Agricolă Comună se mută de la compensarea pierderilor după fiecare sezon dificil către investiții în irigații, infrastructură de apă și asigurări agricole. România se află printre statele care cer un mecanism mai rapid și mai previzibil pentru fermele afectate de fenomene meteorologice extreme.
Presiunea crește după un nou sezon cu secetă și temperaturi ridicate în Europa Centrală și de Vest. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a redus în iulie prognozele de randament pentru culturile de primăvară și vară, cu cele mai importante revizuiri la porumb și floarea-soarelui, de 6–7%. În vestul României, temperaturile ridicate au accentuat deficitul deja sever de apă din sol.
România cere ca ajutorul să pornească de la pierderi de 20%
România face parte, alături de Bulgaria, Cehia, Croația, Ungaria, Polonia și Slovacia, din grupul de șapte state care a cerut modificarea modului în care sunt gestionate crizele agricole prin PAC. Declarația comună a celor șapte guverne a fost inclusă pe agenda Consiliului Agricultură și Pescuit din 13 iulie 2026.
Statele solicită ca fenomenele meteorologice extreme să poată declanșa mai ușor sprijinul financiar și ca intervenția să înceapă atunci când pierderea fermierului ajunge la 20% din producție, în locul pragului de o treime prezentat în actualele discuții. O altă propunere este ca o parte din bani să ajungă mai repede la exploatații, înainte de finalizarea întregii documentații pentru despăgubiri.
Pentru România, problema este deja concretă. AGRONET.ro a prezentat alocarea de 14,8 milioane de euro pentru seceta din 2025, destinată producătorilor de porumb și floarea-soarelui. Banii europeni trebuie plătiți până la 28 februarie 2027, la multe luni după producerea pierderilor.
Acesta este exact ciclul pe care mai multe state vor să îl schimbe: culturile sunt calamitate într-un sezon, pagubele sunt evaluate, apoi urmează construirea unei scheme de sprijin și plata despăgubirilor.
Hansen vrea mai mulți bani pentru prevenirea pierderilor
Comisarul european pentru Agricultură, Christophe Hansen, susține o orientare mai puternică a fondurilor către măsuri care reduc pierderile înainte de producerea lor.
Printre soluțiile discutate se află investițiile în infrastructura de irigații și gestionarea apei, dar și dezvoltarea sistemelor de asigurare împreună cu Banca Europeană de Investiții. Ideea este ca o parte mai mare din riscul unui sezon secetos să fie gestionată prin investiții și asigurări, nu exclusiv prin pachete financiare acordate după calamitate.
Disputa este și una bugetară. Hansen a arătat că și un fond de aproximativ 900 de milioane de euro ar fi insuficient dacă ar trebui să acopere toate tipurile de pierderi pentru care statele solicită intervenții europene.
Problema se suprapune negocierilor pentru bugetul UE după 2027. AGRONET.ro a analizat presiunea asupra viitorului buget PAC, în condițiile în care agricultura concurează pentru resurse cu apărarea, energia, competitivitatea și politica de coeziune.
Comisia susține că suplimentarea instrumentelor agricole depinde și de disponibilitatea statelor membre de a contribui mai mult la bugetul comun.
Seceta din 2026 arată problema României cu apa
Pentru fermele românești, discuția despre trecerea de la despăgubiri la prevenție înseamnă în primul rând acces la apă.
Seceta din România a afectat deja simultan solul, irigațiile și Dunărea. La 30 iulie, debitul fluviului la Baziaș coborâse la aproximativ 1.600 de metri cubi pe secundă, cu circa 66% sub media multianuală a lunii iulie. În sectorul Călărași–Cernavodă au fost introduse restricții pentru alimentarea sistemelor de irigații.
Problema nu este numai existența canalelor și stațiilor. Fermele au nevoie de surse cu debite suficiente, captări funcționale, infrastructură pentru transportul apei și energie pentru pompare.
În acest context, MADR a început inventarierea surselor de apă care pot alimenta sistemele de irigații, printr-un grup de lucru cu ANIF și Administrația Națională „Apele Române”. Evaluarea trebuie să coreleze resursele disponibile cu solicitările organizațiilor utilizatorilor de apă și cu starea infrastructurii existente.
Despăgubirea și investiția devin două părți ale aceleiași politici
Actuala rezervă agricolă continuă să fie utilizată pentru intervenții urgente. În iulie, Comisia Europeană a mobilizat 540 de milioane de euro pentru fermierii afectați de creșterea costurilor cu energia și îngrășămintele, iar România a primit o alocare de aproape 30 de milioane de euro.
În cazul secetei, însă, repetarea pierderilor în aceleași regiuni ridică problema eficienței unei politici concentrate în principal pe compensațiile acordate după calamitate.
Pentru România, negocierea europeană are astfel două mize. Prima este obținerea unui mecanism prin care fermele afectate grav să primească sprijin mai repede. A doua este direcționarea unor resurse mult mai mari către infrastructura de apă, modernizarea irigațiilor și instrumentele de asigurare care pot reduce pierderea înainte ca aceasta să ajungă în procesul-verbal de calamitate.
Într-o agricultură în care seceta apare tot mai des, diferența dintre cele două abordări este importantă: despăgubirea finanțează pierderea deja produsă, în timp ce investiția în apă și gestionarea riscului poate păstra cultura în producție.
